LEPADAREA SI POCAINTA

Un frate se lupta mult cu pacatul desfranarii. Iar intamplandu-i-se lui a trece pe langa un sat din Egipt si vazand o fata de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea si a zis tatalui ei: "Da-mi-o pe ea sa-mi fie sotie". Iar el i-a zis: "Nu pot sa ti-o dau, pana nu voi intreba pe dumnezeul meu". Deci a zis demonului: "Iata, un calugar cere pe fiica mea, sa i-o dau lui de sotie?" Iar demonul, raspunzand, i-a zis: "De se va lepada de Hristos si de Botez si de fagaduinta calugareasca, sa i-o dai". Iar calugarul s-a lepadat de toate. Si indata a vazut un porumbel iesind din gura lui si zburand la cer. Iar slujitorul idolesc, mergand la demon, i-a spus ca acela s-a lepadat. Atunci diavolul i-a zis: "Sa nu-i dai lui pe fiica ta de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a departat de la dansul, ci inca ii ajuta lui". Si venind el la calugar, i-a spus: "Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau inca iti ajuta tie si nu S-a departat de la tine". Si acestea auzindu-le, fratele a cugetat intru sine: "Daca eu, ticalosul, chiar lepadandu-ma de Dansul si de Botez si de fagaduinta calugareasca, Bunul Dumnezeu tot imi ajuta mie, cat de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu". Si asa, si-a venit intru sine si abatandu-se de acolo, s-a dus in pustie. Si a marturisit pacatul lui la un staret mare, iar staretul i-a zis lui: "Sa sezi cu mine in pestera si sa postesti trei saptamani, mancand numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine". Si mahnindu-se staretul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "Rogu-ma Tie, Doamne, daruieste-mi mie sufletul acesta si primeste pocainta lui". Si l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfarsindu-se intaia saptamana, a venit staretul la frate si l-a intrebat, zicand: "Oare ai vazut ceva?". Si raspunzand, fratele a zis: "Adevarat, am vazut un porumbel, zburand sus la inaltimea cerului si stand deasupra capului meu". Iar staretul i-a zis lui: "Sa crezi, luand aminte la tine insuti si sa te rogi lui Dumnezeu neincetat". Iar in a doua saptamana, a venit iarasi staretul la frate si l-a intrebat: "Oare ai vazut ceva?". Iar el a zis: "Am vazut un porumbel zburand pe langa capul meu". Si i-a poruncit staretul, zicandu-i: "Privegheaza cu mintea si te roaga!". Dupa aceea, a venit iarasi staretul, sfarsindu-se saptamana a treia, si l-a intrebat pe el: "Ce lucru ai vazut?". Iar el a zis: "Am vazut porumbelul ca a zburat si a stat deasupra capului meu si am intins mana ca sa-l prind pe el, iar el repezindu-se a intrat in gura mea". Apoi, a laudat staretul pe Dumnezeu si a zis: "Iata, a primit Domnul pocainta ta; de acum sa iei aminte la tine". Iar fratele a zis: "Iata, de acum impreuna cu tine voi ramane, parinte, pana ce voi muri".

GLUME LA ADRESA CELOR SFINTE

O tanara s-a logodit cu un tanar si casatoria lor urma sa aiba loc in scurta vreme. Intr-o seara, cei doi tineri se aflau la o petrecere, iar tanarul era voios, plin de spirit si cuprins de dorul de a distra intreaga societate. Glumele lui au ajuns insa sa atinga si sfera religiei. Tanara fata s-a mahnit auzind glumele lui, iar cand acesta a spus inca una, in care se referea la Dumnezeu Insusi, fata s-a inspaimantat si a zis:

- Din acest moment, in care am observat ca nu cinstesti nici religia, nici pe Dumnezeu, eu nu mai sunt logodnica ta. Cine nu iubeste pe Dumnezeu, nici sotia nu si-o poate iubi cu adevarat.

Zadarnice au fost cuvintele pline de cainta ale tanarului. Logodnica a ramas la hotararea ei de a se desparti.

CUM SA NU NE SUPARAM PE APROAPELE ?

Doua femei au trait in pace 50 de ani. Una ii spune celeilalte:

- Auzi, noi chiar nu ne-am certat niciodata. Hai ne certam!
- Hai, dar cum?
- Vom spala rufele, iar eu voi varsa apa intr-o galeata si iti voi spune: Scoate-o afara si arunc-o! Dar tu sa n-o arunci si atunci ne vom certa.
- Bine.
Si au inceput sa spele. Prima a pus apa si a zis:
- Ia-o repede si du-o afara!
Cealalta femeie a luat galeata si a iesit imediat afara.
 

PENTRU DUMNEZEU VINE SA AUDA CUVANT

S-a dus avva Avraam la avva Ares. Cand s-au asezat, a venit un frate la batran si i-a spus:

- Spune-mi ce sa fac sa ma mantuiesc.

- Haide, anul acesta manca paine cu sare, numai seara, si vino iar, si mai vorbim.

Si a plecat facand astfel. Iar daca s-a implinit anul, a venit iar fratele la avva Ares. Si se intampla sa fie acolo si avva Avraam. Si i-a zis iar batranul fratelui:

- Haide, posteste si anul acesta tot la doua zile.

Cand s-a dus fratele, i-a spus avva Avraam avvei Ares:

- De ce le pui tuturor fratilor jug usor, iar pe acesta il incarci cu poveri grele?

- Fratii, cum vin sa intrebe, asa si pleaca; acesta insa pentru Dumnezeu vine sa auda cuvant. Caci e truditor si daca-i spun ceva, face cu sarg. De aceea si eu ii spun cuvantul lui Dumnezeu.

OMUL SMERIT

"Omul smerit este sfios, nu iese din firea lui, nu striga, nu cere, este fara pretentii si fara ambitie, bland, pasnic, rabdator, sincer, ingaduitor, curat si drept. Omul smerit nu este increzut, nu se lauda singur, nu cauta nici lauda altora. Se multumeste cu putin, nu cere si nu primeste ceea ce nu i se cuvine, sta la urma tuturor. Si chiar nedreptatit sau pagubit, indura fara a se plange si razvrati. Pentru cele ce nu cere, de care se lipseste sau de care este socotit lipsit, el aduna in sufletul sau comoara de bune ganduri si simtaminte si, pe cat se pare de neindemanatic sau sarac in insusirile care arata pe oameni falosi, isteti si indrazneti, laudati de altii sau temuti, pe atat poseda in sine nebanuite insusiri frumoase si placute de om duhovnicesc". (Teodor M. Popescu)
 

SA POSTIM SI DE RAUTATE

Un taran a plecat intr-o zi de targ sa-si vanda boii. Drumul inspre targ trecea printr-o padure mare. Si-a vandut omul boii si se intorcea spre casa prin padure. Banii si-i pusese in traistuta cu merinde. Doi talhari, care erau ascunsi in padure, i-au iesit in cale, l-au ucis, i-au luat traistuta si si-au insusit banii. Facandu-li-se foame au cautat in traistuta si-au gasit paine si slanina. Fiind o zi de vineri au exclamat indignati: noi nu mancam de dulce vinerea! 

Nu sunt singurii care au incalcat flagrant randuiala postului. Au ucis si n-au mancat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este si de rautate. Postul este integral. Postim de bucate, dar postim si de rautate. Nu vrem sa descurajam postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neaparat secondat de postul de rautate.

IERTARE SI UITARE

Un satean i-a spus intr-o zi vecinului sau:

- In zadar incerc sa dobandesc pacea, iertand pe cei care mi-au facut rau.

Vecinul i-a raspuns:

- Daca nu primesti pacea iertand, inseamna ca nu ai iertat.

- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost partas pacii, a grait sateanul.

- Vecine, repet: iertarea astfel data, fara indoiala ca n-a fost buna.

- Ce-i lipseste?, a zis sateanul.

- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e stralucitoare, dar el nu poate incalzi. Ii lipseste caldura. Stai sub stralucirea lui si ingheti. Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea. Ca ea sa aduca in suflet pacea pe care o doresti, ii trebuie caldura uitarii. Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare. Este o simpla vorba. Numai uitand, iertam cu adevarat, a marturisit vecinul.